Din 17 aprilie angajatorii vor trebui să arate inspectorilor de muncă cum aplică metodologia legată de hărțuirea la locul de muncă, ce proceduri interne au pregătit, care sunt responsabilii și că sunt preocupați activ de prevenirea acestor comportamente la locul de muncă. Sunt vizați absolut toți angajatorii, indiferent că vorbim de mediul public sau privat, precum și indiferent de numărul de angajați. Este vorba de HG nr. 970/2023 pentru aprobarea Metodologiei privind prevenirea și combaterea hărțuirii pe criteriul de sex, precum și a hărțuirii morale la locul de muncă, act normativ care a venit în octombrie 2023 și care prevede că angajatorul „cunoaște importanța monitorizării prezentului ghid privind prevenirea și combaterea hărțuirii pe criteriu de sex, precum și a hărțuirii morale la locul de muncă și se va asigura de aplicarea acestuia, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a acestuia”.
Subiectul este de actualitate și ține de o evoluție negativă accentuată, observăm în societate o creștere agresivă în ceea ce privește fenomenul de bullying, care a devenit o stare de fapt prezentă încă din actul educațional. Hărțuirile dintre elevi, hărțuirea profesorilor în clase de către elevi și chiar hărțuirea elevilor de către profesori, deși nu e nimic foarte nou, a devenit însă subiect constant și fară reacții de corecție. Deturnarea de la valori etice și principii este un vírus care tulbură din păcate toate palierele societății și nu se simte momentan nici o evoluție de însănătoșire, dimpotrivă. Bullying-ul nu este neapărat ceva nou, el vine din comportamente sociale vechi, unele devenite aproape obiceiuri. Dincolo de persoane, fenomenul este extins și la alt nível, un exemplu găsim dacă privim puțin la relațiile dintre națiuni. Dacă privim, de exemplu, pe deasupra războiului din Ukraina, vedem cum Rusia se consideră natural dominantă să intre în sufrageria Ukrainei nu ca musafir ci ca proprietar, pentru ei e un fel de way of life să hărțuie. Și în gestionarea conflictelor din Africa sau din lumea arabă, avem destule exemple de translare a unor comportamente dezechilibrate, de pe poziții de forță, cu o etică diplomatică discutabilă și hărțuiri evidente, totul bazat pe interese măsurabile economic sau geopolitic. Evoluția lumii spre combatearea discriminărilor de orice fel, are în fapt cam același ADN cu subiectul hărțuirii sau bullying-ului.
Coborând la nivelul fiecărei țări, normalitatea are nevoie și de măsuri legale pentru a corecta asemenea fenomene. Singura problemă care apare însă, vine din modul absurd, aproape Kafkian de a găsi soluții. Pentru că, în același timp, lumea a cam luat-o razna cu exces de atitudini și atenție pentru aspecte care nu reprezintă specificul majorităților. Citeam recent despre o angajare în bordul unei universități din SUA, unde criteriul de selecție nu a fost nivelul de profesionalism și competență al candidaților ci nevoia că în echipă să existe și persoane de sex feminin, de culoare și eventual gay, ca să fie “echilibru”. Acest așa zis “echilibru” al nevoilor minorităților, a devenit un curent extins până la cote ale absurdului, generând nu întotdeauna abordări corecte și alunecând periculos spre obsesii și comportamente sociale absolut tâmpite. Nu vreau să reamintesc de culoarea piticilor din Alba că Zăpada sau de valul de echilibru de gen vizibil în tot ce înseamnă media și comunicare, de criteriile de selecție a filmelor de Oscar și revenind mai aproape, de obsesia renunțării prin lege la naturala existență a genurilor masculin sau feminin.
Revenind la nivel de antreprenoriat român și efectul HG 970/2003 asupra firmelor, există și puncte de la care subiectul măsurilor atinge totuși și cote absurde. În locul unor reglementări fundamentale în zona cadrului legal general, indiferent că vorbim de codul muncii, civil, penal, comercial sau orice alte acte normative care reglementează asemenea subiecte, statul mută rezolvarea într-o zonă care crește și mai mult aspectele birocratice administrative. De exemplu în cazul firmelor mici, microintreprinderi sau firme de servicii, unde în faza inițială numărul de angajați poate fi minimal, chiar zero. Vă imaginați că o asemenea firmă își elaborează proceduri specifice acestui subiect? Imaginați-vă firmele cu un angajat, simultan în ipostaza de agresat și agresor, jumătate gen masculin și jumătate feminin, oare cum discută el cu ea însuși? Cine e agresatul și cine agresorul? După parerea statului îi trebuie o procedură pentru asta.
Dacă ar fi să inventariem toate nevoile care să însemne documente și proceduri, cerute de legi în zona antreprenorială, ajungem la mult reclamata situație excesiv birocratică, speculată abuziv cam de orice instituție de control din partea statului. Orice antreprenor trecut prin fața unor echipe de control dezinteresate de orice comportament proactiv, reclamă din păcate, aproape în unanimitate, că însăși statul este o sursă de hărțuiri și abuzuri. Oare acest HG are în vedere și corectarea acestei realități? Chiar credeți că se va controla statul pe el însuși pe subiectul sensului general al hărțuirilor ? Pentru că o sursă a corupției generalizate ca fenomen social, este chiar statul care determină apariția fenomenului prin abordări generatoare de alte abuzuri ulterioare. Imensa presiune birocratică asupra mediului antreprenorial, e un subiect care de ani de zile ar trebui sa fie subiect strategic de simplificare și de reglementare prin cadrul legal și nu de creștere a aspectelor birocratice asupra firmelor.
În România în 2023 depuseseră bilanțuri cca 793 755 de firme cu vreo 3,99 mil de angajați, din care cca 150 000 pe profit. După definiţiile oficiale privind împărţirea firmelor dintr-o economie, universul de companii locale mai are 750.000 de microintreprinderi, 47.000 de firme mici şi în jur de 8.000 de firme mijlocii, acel nucelu IMM vital. Avem 60 de instituții cu atribuții de control pentru persoane juridice dintr-un total de 100. Oare modul acesta de a reglementa al statului nu prin cadrul legal clar ci prin presiune pe procedurile interne ale companiilor nu este chiar el însuși o formă de bullying? În loc să se ocupe de simplificare și să informatizeze, să limiteze hărțuirea binecunoscută a mediului economic, statul continuă să fie o sursă de birocrație. Mai nou, birocrație woke...
Nicușor Păduraru este consultant în afaceri, membru în board-ul URB și partener business Unity Group
