Marcile senzoriale (tactile, olfactive si cele sonore) fac parte dintre marcile netraditionale, o marca de acest tip fiind orice tip nou de marca, ce nu apartine unei categorii preexistente, conventionale de marci, si care este adesea dificil de inregistrat, dar care indeplineste rolul esential al marcii : acela de a identifica originea produselor sau serviciilor. Anumite tipuri de marci neconventionale au inceput sa fie acceptate, de curind, ca rezultat al schimbarilor legislative ce au determinat largirea definitiei data marcii. Acest lucru se datoreaza tratatelor internationale de proprietate intelectuala, printre care si TRIPS -ul, care stabilesc standarde si definitii in domeniu.
Art. 15.1 din TRIPS stabileste definitia marcii ca: “orice semn........ capabil de a distinge produsele / serviciile unei companii de cele ale altor companii”. Ceea ce au in comun aceste marci este ca, pentru a putea fi inregistrate, trebuie sa indeplineasca cerintele impuse de legislatia existenta in domeniu – si mai ales conditia esentiala a reprezentarii grafice.
Forma unui produs sau a unui ambalaj poate, de asemenea, servi la identificarea originii unui produs/serviciu. Marcile 3D nu primesc protectie daca publicul consumator nu recunoaste forma , ca indicator al sursei produsului respectiv. Un exemplu clasic , pentru marcile din aceasta categorie, il reprezinta forma contur a sticlei de Coca Cola, marca care insa nu a putut fi inregistrata in Romania. O singura atingere a unui anumit obiect poate duce la recunoasterea acestuia, de exemplu daca suprafata atinsa are o structura sau o forma specifica. Sticla de Coca Cola a fost proiectata, in 1915, astfel incat sa poata fi recunoscuta si in intuneric. Inregistrarea unor asemenea marci ar fi cel putin problematica, daca nu cel chiar imposibila. Majoritatea nu ar indeplini cerinta reprezentarii grafice.
In ciuda recunoasterii acordate marcilor sonore in multe tari, reprezentarea grafica a unor astfel de marci constituie o problema si pentru solicitanti si pentru oficiile nationale, care au diferite metode de a rezolva aceasta problema.
O bucata muzicala, o melodie sau un sunet de apel la un telefon, pot fi usor inregistrate ca marci (cu conditiade a satisface criteriile marcii comunitare respectiv nationale pentru registrabilitate si distinctivitate ).
Dificultatea semnalata de practica marcii comunitare este aceea ca, in timp ce melodiile pot fi inregistrate, zgomotele nu pot fi inregistrate. Sunetul unui latrat de caine sau sunetul valurilor care se sparg de mal, nu pot fi puse pe note.
OHIM (Oficiul pentru Armonizare in cadrul Pietei Interne) a inceput sa inregistreze marci sonore de la 1 aprilie 1996. Ele sunt mentionate in mod clar in manualul de examinare si au o sectiune speciala in cererea de inregistrare a marcii. Un exemplu clasic de marca sonora inregistrata ca marca comunitara este tonul de apel al firmei NOKIA. Practica europeana in domeniu arata ca, pentru a fi inregistrate, sunetele trebuie sa fie reprezentate grafic intr-un mod clar, precis, accesibil tuturor, inteligibil, durabil si obiectiv . In general cererile de inregistrare de marci sonore care contin note muzicale, indeplinesc aceste criterii dar marcile sonore ce reproduc zgomote - nu.
In Romania au fost acceptate la inregistrarecateva marci sonore, desi nu sunt prevederi legale exprese in legea 84/1998. Astfel, in prezent exista 3 marci nationale sonore inregistrate, avand ca titulari SC Bachus SA (2 marci) si SC Jidvei SRL Filiala Alba (1 marca).
In ceea ce priveste marcile olfactive, situatia marcilor inregistrate la nivel comunitar si la nivel national este diferita de situatia marcilor inregistrate in SUA de exemplu. Astfel, in SUA mirosurile pot deveni marci cu singura conditie de a nu servi unui scop functional si, incepand cu anul 1990, au fost inregistrate mai multe marci, prima dintre acestea fiind mirosul floral pentru impletituri si broderii. Mirosuri precum parfumurile sunt considerate functionale (impuse de natura produsului sau de functie) si nu pot fi inregistrate ca marci. In Marea Britanie exista inregistrata cateva marci olfactive cum ar fi: miros floral reminiscent de trandafiri, pentru cauciucuri, sau mirosul puternic de bere amara, pentru sagetile de darts.
Exista o zona destul de subtire intre mirosul ca marca si mirosul ca o calitate (pur functional). De exemplu, mirosul de mar pentru pungile de plastic pentru gunoi, poate fi distinctiv, dar poate fi si functional, deoarece scopul ar fi sa acopere mirosul gunoaielor din punga.
Singura marca olfactiva, inregistrata ca marca comunitara, este mirosul ierbii proaspat cosite, pentru mingi de tenis.
La inceput, examinatorul a refuzat cererea, deoarece a considerat ca descrierea marcii prin cuvinte, nu poate constitui o reprezentare grafica a marcii. Comisia de apeluri a Oficiului a admis inregistrarea marcii, motivind ca: mirosul ierbii proaspat cosite este un miros distinctiv, pe care oricine il recunoaste, imediat, din experienta, deci se considera ca descrierea marcii indeplineste conditiile art. 4 din Regulamentul marcii comunitare.
Avand in vedere faptul ca Romania este acum parte din Uniunea Europeana, aceasta marca se considera a fi protejata si pe teritoriul tarii noastre.
