Tentaţia de a înregistra ca marcă o denumire lipsită de distinctivitate a fost dintotdeuna foarte mare. Marii concurenţi de pe piaţă au încercat în nenumărate rânduri să monopolizeze în mod exclusiv denumiri care, în mod normal, nu respectă condiţiile legale impuse de legislaţia naţională/europeană a mărcilor.
Un caz recent este acela al producătorului de articole sportive PUMA, care a încercat să înregistreze la nivel european marca “FOREVER FASTER” pentru articole din piele (clasa 18), îmbrăcăminte, încălţăminte, articole pentru acoperirea capului (clasa 25) şi articole pentru sport (clasa 28).
La momentul examinării de fond a mărcii “FOREVER FASTER” depuse spre înregistrare de către producătorul german, examinatorul repartizat dosarului a considerat că denumirea nu respectă cerinţele legale impuse de legislaţia europeană a mărcilor, mai precis art. 7 (1) lit. b) şi lit. c) din Regulamentul Consiliului Nr. 207/2009 privind marca europeană, care interzice înregistrarea unor denumiri lipsite de distinctivitate şi descriptive (arată destinaţia finală a produselor, calitatea, cantitatea, provenienţa etc.), şi a constatat că prin raportare la produse precum încălţăminte (clasa 25) şi diferite articole sportive (clasa 28) pentru care a fost solicitată înregistrarea, marca trebuie respinsă. PUMA a depus un răspuns la avizul de refuz provizoriu întâmpinat prin intermediul căruia a susţinut înregistrarea mărcii. Oficiul European a apreciat argumentele depuse de producătorul de echipamente sportive că fiind neconvingătoare şi a decis respingerea mărcii de la înregistrare.
Împotriva deciziei dată de examinatorul iniţial, PUMA a formulat apel, solicitând reexaminarea mărcii şi admiterea acesteia la înregistrare.
În argumentaţia din cadrul apelului, Oficiul European a punctat în primul rând categoria de public căreia îi este destinată marca “FOREVER FASTER”, precizând că produse cum sunt încălţămintea din clasa 25 şi articolele sportive din clasa 28 sunt accesibile întregului public având cunoştinţe medii, rezonabil de circumspect şi de diligent, cunoscător totodată de limba engleză. De asemenea, Oficul a precizat că marca este alcătuită din alăturarea a două cuvinte de baza din limba engleză “FOREVER FASTER” pe care publicul mărcii europene le va înţelege în totalitate. Astfel, marca va fi percepută ca un întreg iar mesajul transmis de aceasta va fi următorul: “viteză” pentru o “durată îndelungată”. Publicul destinatar al mărcii va percepe marca ca pe o expresie laudativă, care, raportată la produsele pentru care se doreşte a fi înregistrată, reflectă însuşi rezultatul final obţinut în urma utilizării produselor, îmbunătăţirea constantă, viteză pentru o durata îndelungată. Din punct de vedere al produselor cărora le va fi aplicată marca, dimensiunea laudativă a denumirii va avea un efect extrem de pronunţat, dat fiind faptul că încălţămintea şi articolele sportive vor fi văzute ca având un rezultat final de îmbunătăţire a performanţelor.
Solicitantul mărcii a susţinut că mesajul mărcii nu trebuie înţeles ca fiind unul laudativ, şi argumentează prin faptul că traducerea termenului “forever” nu este “de lungă durată” ci este “pentru totdeauna”. În acest fel, marca ar fi tradusă într-un mod fictiv, “pentru totdeauna mai rapid”, ceea ce ar fi imposibil în realitate, dat fiind faptul că nimeni nu poate depune un efort susţinut la infinit. Oficiul a combătut argumentele solicitantului, susţinând că practica anterioară în ceea ce priveşte examinarea mărcilor a confirmat în nenumărate rânduri că în situaţia în care există cel puţin o variantă conform căreia marca ar fi interpretată într-un mod care ar descrie caracteristicile produselor/serviciilor pentru care se solicită înregistrarea, aceasta trebuie respinsă de la înregistrare.
Un alt argument pe care s-a bazat PUMA a fost că denumirea “FOREVER FASTER” este deja folosită în mod curent în publicitate de către producătorul german, motiv pentru care ar trebui să fie admisă la înregistrare întrucât publicul o percepe deja că pe o marcă. Oficiul însă nu a fost de acord cu aceste susţineri, şi a arătat că “FOREVER FASTER” este folosit în practică întotdeauna cu marca umbrela PUMA, tocmai pentru a-i accentua rolul de slogan pur laudativ. Astfel, denumirea simplă nu poate îndeplini condiţiile pentru a fi înregistrată ca marcă, însă, în combinaţie cu PUMA, aceasta poate identifica în concret sursa produselor.
Argumentul final pe care s-a bazat PUMA la înregistrarea mărcii a făcut referire la faptul că denumirea “FOREVER FASTER” a fost deja înregistrată că marcă în alte state precum SUA sau Australia, motiv pentru care ar trebui să se considere că şi înregistrarea mărcii la nivel european este posibilă. Oficiul nu a fost de acord cu cele menţionate de solicitant, precizând că examinarea la nivel european este efectuată în mod autonom, sistemul european având un set unic de reguli şi principii, independent faţă de orice alt sistem iar nicio decizie anteriora nu poate avea drept efect aplicarea imediată în cazuri similare.
Acestea au fost, pe scurt, motivele pentru care a fost respinsă de la înregistrare marca “FOREVER FASTER” la nivelul U.E pe 09.03.2017.
Totuşi, producătorul de echipamente sportive utilizează în continuare sintagma pentru foarte multe teritorii din U.E. Întrebarea finală este dacă PUMA se va mulţumi cu această decizie, sau va redepune marca spre înregistrare într-o formă diferită precum “PUMA - FOREVER FASTER”.
Consultant Dragoș Oancea - Agentia de proprietate intelectuala Nomenius