Una dintre instituțiile de mare importanță în procesul de insolvență, adesea utilizată în mod nejustificat de către creditorii nemulțumiți ai debitorului, este cea a atragerii răspunderii patrimoniale a persoanelor implicate în insolvență, în principal a administratorului.
Astfel, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului insolvent să fie suportat de către membrii organelor de conducere și/sau supraveghere, precum și de orice altă persoană care a contribuit la starea de insolvență a debitorului.
Faptele care pot constitui temei pentru o astfel de cerere de atragere a răspunderii sunt enumerate în articolul 169 din Legea insolvenței și includ, printre altele, folosirea bunurilor sau creditelor firmei în interes personal, conducerea activităților comerciale în interes personal sub umbrela firmei, continuarea activității știind că va duce la incapacitatea de plată, gestionarea necorespunzătoare a contabilității și alte acțiuni frauduloase.
Administratorul sau lichidatorul judiciar sunt obligați să inițieze o astfel de cerere ori de câte ori identifică persoanele vinovate de insolvența firmei. Dacă aceste persoane nu pot fi identificate, acțiunea poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor sau, în lipsa acestuia, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. Orice creditor care deține mai mult de 30% din valoarea creanțelor poate de asemenea formula o astfel de acțiune.
Acțiunea trebuie introdusă în termen de 3 ani de la data când persoana vinovată a devenit cunoscută sau ar fi trebuit să devină cunoscută, dar nu mai târziu de data publicării raportului care explică cauzele insolvenței
Pentru a preveni ascunderea bunurilor în timpul procesului, administratorul judiciar sau comitetul creditorilor, după caz, pot solicita instituirea unor măsuri asigurătorii.
În cazul în care cererea este admisă, executarea silită se realizează conform procedurilor prevăzute de Codul de procedură civilă. De asemenea, persoana împotriva căreia s-a pronunțat hotărârea definitivă de atragere a răspunderii nu mai poate ocupa funcția de administrator pentru o perioadă de 10 ani, iar dacă este deja administrator, va fi suspendată din această funcție pentru aceeași perioadă.
