Pentru prima dată după al Doilea Război Mondial - pornit de pe pământ german - un partid de extremă dreaptă a câștigat alegerile într-un land, Turingia și s-a clasat al doilea în landul vecin, Saxonia. Scrutinul a avut loc la începutul acestei luni. Este vorba de gruparea Alternative fùr Deuschland - AfD. Ambele landuri au făcut parte din RDG, fostă zonă de ocupație sovietică după Război, tranformată de URSS-ul lui Stalin în stat socialist, în 1949.
Imediat după închiderea urnelor, Bjòrn Hòke, liderul AfD din Turingia a salutat mulțimea din fața sediului regional al partidului, afirmându-și voința politică: ,,Acum putem face pasul istoric, suntem pregătiți pentru a guverna’’. Desigur, este vorba despre guvernul landului menționat, unul dintre cele 16 landuri ale Germaniei. Este însă o premieră, în sensul negativ al cuvântului. În continuare, voi încerca să schițez o radiografie, probabil incompletă dar, cred eu, relevantă în contextul acestei complexe stări de lucruri cu influență asupra eșichierului politic european.
Cât mai poate, Scholz se opune acceptării AfD în guvernele de land
In realitate, Afd nu va guverna. Deocamdată. ,,Semaforul’’ - guvernul federal al lui Olaf Scholz, format din social-democrați (roșii), liberali (galbeni) și ecologiști (verzi) - se stinge încet în țară, dar încă mai pâlpâie la Berlin. De pe buza prăpastiei, cancelarul a lansat cuvântul de ordine: ,,nu faceți guvern cu AfD!’’. Și nu se face. Se caută soluții alternative, greu de găsit dacă ținem seama de rezultatele scrutinului. În Turingia, de exemplu, cele trei partide din ,,Semafor’’ au obținut împreună mai puțin de o treime din voturile acordate AfD: 10,4% față de 32,8%. Celor care au urmărit cu mai puțină atenție evoluțiile politice din Germania ultimilor ani nu le vine să creadă. Uniunea Creștin Democrată (CDU) - principalul partid al Germaniei, condus în trecut de Angela Merkel - a obținut cu zece procente mai puțin decât extrema dreaptă. În Saxonia, CDU a ieșit pe primul loc, cu doar un procent în fața AfD. Aici a contat faptul că președintele creștin-democrat al landului, Michael Kretschmer, promovează o politică proprie, în ușoară dizidență față de conducerea centrală a CDU. Un fel de Bolojan de Bihor, care face ce trebuie, nu ce-i spune partidul.
Scholz, premierul slab și fără noroc
Zidul Berlinului a fost dărâmat în 1990, dar acum a fost reînălțat în politica germană într-o formă de neimaginat în urmă cu 15-20 de ani. De o parte AfD, de cealaltă restul forțelor politice. Nimeni n-ar dori să se alieze cu extrema dreaptă pentru a forma guvernele în cele două landuri. Nici Hòke din Turingia nu pare dispus să se alinieze într-o coaliție cu alte grupări politice mai ales că, ideologic vorbind, este departe de oricare dintre ele. Mai mult, știe că preluând politic o parte din administrația landului, ar pierde voturi în viitor. Turingia nu o duce tocmai bine di punct de vedere economic, iar anul viitor vor fi alegeri parlamentare la nivel federal. Poate chiar mai repede. Discursul antieuropean al AfD va fi redimensionat în scădere, iar amenințarea cu ieșirea din UE va fi cu surdină, mai ales în landurile din vestul Germaniei. Adică acolo unde ideea în sine frizează absurdul deoarece pacea și bunăstarea germanilor au venit odată cu constituirea Comunităților Europene.
(Va urma)
George Miloșan este expert în geopolitică, geoeconomie, criminalitate organizată transfrontalieră și antiterorism, cu articole publicate în presa română și italiană.
