Bibiana Stanciulov spune că a învățat să-și asume de fiecare dată drumul ales și să se adapteze în permanență, astfel reușind să facă cunoscut nu doar pe piața internă, ci și pe cea externă, un produs tradițional românesc, Magiunul de Topoloveni. A devenit antreprenor într-o perioadă în care mulți români încercau marea cu degetul, reușind "culmea reconversiei profesionale" și având acum o afacere de succes, apreciată inclusiv de Casa Regală a României.
“Standardul nostru ridicat de calitate este în disonanță cu prețurile altor producători”
Ce înseamnă să fii om de afaceri în România? Cum au fost începuturile și ce v-a determinat să intrați în afaceri?
Om de afaceri, în sensul de “a face ceva” pentru tine și pentru societate reprezintă dezideratul și se întâlnește foarte rar. Noi – asumându-mi toate doamnele și toți domnii care lucrează cu mine – suntem astfel de afaceriști și, din păcate, simțim în fiecare moment nevoia câte unei surescitări – vorbind în metafore – să nu ne îmbolnăvim de inimă (cine mai are). Începuturile au fost în anii 1993 și speranța a fost a unui câștig mai mare și a independenței de gândire și fapte.
Cum arăta fabrica de la Topoloveni când ați preluat afacerea? Ce ați schimbat și ce ați păstrat?
Fabrica de la Topoloveni este impropriu definită. A fost o Secție a Fabricii din Topoloveni, secție în care se deshidratau legume și fructe, se obținea alcool și magiun. Această secție am preluat-o de la un lichidator judiciar, deci era total nefuncțională – un maldăr de fier vechi. În ziua imediat următoare preluării am declarat la instituțiile locale că nu vom produce niciodată alcool. Am început să reconstituim utilajele pentru deshidratate și magiun, reconstrucție care a însemnat de fapt punerea în funcțiune a fiecărui utilaj. Îmi este greu să încerc să-mi amintesc acele momente pe care le consider “momente de coșmar”. Erau anii 2001.
Care au fost, în cei 11 ani de antreprenoriat, cele mai importante momente de cotitură ale afacerii? Dar lucrurile de care sunteți mândră, privind retrospectiv?
Cel mai important lucru, de care încă mă minunez, a fost faptul că un sociolog – eu – a început o producție, adică a început ceva cu care nu a avut nimic în comun. Cred că este culmea reconversiei profesionale. Anul 2002 ne-a adus prima recunoaștere – dupa un an de calvar în producție – respectiv prima medalie “Marcă de Aur” pentru Magiun de prune. În anul 2004 am înregistrat magiunul ca “produs tradițional”. În perioada imediat următoare, după aderarea României la Uniunea Europeană, am început demersurile pentru obținerea “Indicației Geografice Protejate”, demersuri care au durat trei ani – 2008-2011. În anii 2010 și 2011 am primit premiu de la “International Taste&Quality Institute” de la Bruxelles. Anul 2010 a fost anul când am început diversificarea producției prin brevetarea “Dulceții de fructe și legume Topoloveana” la OSIM, al doilea produs al nostru 100% natural, fără zahăr adăugat. Dulcețurile au început aceeași evoluție ca și Magiunul astfel încât prestigiosul Institut de la Bruxelles a premiat Dulcețurile de cireșe negre, prune umplute cu migdale dulci, cătină, afine ecologice. Încercăm o dezvoltare în zona zacuștilor, dar standardul nostru ridicat de calitate este în disonanță cu prețurile altor producători, disonanță evidențiată pe rafturile magazinelor.
Cel mai cunoscut produs al fabricii dvs, Magiunul de Topoloveni “deține” mai multe certificate de calitate și este singura marcă europeană de origine românească deținătoare a “Indicației Geografice Protejate”. Cum au ajutat acestea produsul și ce înseamnă de fapt această recunoaștere europeană?
Magiunul este singurul pentru care am reușit să demonstrăm continuitatea pe o perioadă de 100 ani – rețeta este, cel puțin, din anii 1914, conform arhivelor – în timp ce Dulceața Topoloveana este noutate absolută în “lumea conservatorilor” și va urma același glorios traseu peste 50 ani. Marele dezavantaj al nostru este că suntem SINGURUL producător cu o astfel de recunoaștere și, în momentul în care am accesat fondurile europene de promovare ne-au fost refuzate – de către UE – cu motivația că „sunt producător singur”. Conform Legislației Europene ar fi trebuit să avem multe avantaje de natură economică, de la prezența pe rafturile hiper și supermarketurilor, până la asigurarea în plan local a materiei prime.
“Este dificil pentru cei din afara României să accepte și să creadă că în România există produse cu o calitate atât de ridicată”
Magiunul de prune Topoloveni a ajuns și pe masa Casei Regale a României. Care este de fapt povestea degustării regale?
Momentul acestei “întâlniri” fericite s-a petrecut la Topoloveni, în timpul vizitei reprezentanților Casei Regale a României. În urma degustării și a livrării timp de un an a Magiunului, am primit calitatea onorantă de Furnizor a Casei Regale a României, pe 8 februarie 2010. Ulterior, am primit această calitate pentru toată gama produselor noastre, pe 27 octombrie 2011.
De când ați preluat fabrica portofoliul de produse a evoluat foarte mult. Care sunt cele mai căutate produse marca Topoloveni? S-au schimbat tendințele în ultimii ani?
Este greu, chiar imposibil să facem o asemenea apreciere având în vedere că Dulcețurile Topoloveana sunt NOUTĂȚI ABSOLUTE, creație proprie, creație pentru care nu am avut fondurile necesare pentru publicitate. În același timp, Magiunul a “tras ca o locomotivă” toate produsele noastre deoarece am căpătat respectul consumatorului pentru seriozitatea noastră manifestată prin calitate.
Anul acesta ați primit trei distincții “Superior Taste Award” pentru Dulcețurile Topolovene din cătină, afine ecologie și prune umplute cu migdale. Cum vă așteptați să influențeze acestea rezultatele financiare ale firmei?
Din momentul în care am diversificat gama produselor profitul din exploatare a crescut în permanență deoarece s-a mărit timpul de acoperire a valorii forței de muncă – salariile. Paradoxul este că pătrundem foarte greu la export deoarece – credem noi – este dificil pentru cei din afara României să accepte și să creadă că în România există produse cu o calitate atât de ridicată și să accepte că în România se produc, nu doar se consumă, produsele lor. În plan intern, deoarece suntem printre foarte puținii producători cu produse 100% naturale, consumatorul nu are termen de comparație preț/calitate produs, pentru a realiza că prețurile pe care le practicăm sunt mai mult decât rezonabile. Pentru noi, calculul se face în valoarea viciului: două pachete cu țigări reprezintă valoarea unuia dintre cele mai scumpe produse ale noastre.
Pregătiți lansarea unor branduri noi? Care ar fi acestea? Ce alte planuri de viitor aveți?
Este dificil să lansăm branduri noi. În mod sigur vom lansa o dulceață surpriză – până la un moment a fost și pentru mine însămi SURPRIZĂ – în această toamnă, ca să nu lâncezim.
“Pentru noi, românii, «curentul» a făcut mereu rău”
Atât în calitate de antreprenor cât și în calitate de femeie, ați încercat mereu să faceți schimbări și să aduceți un suflu nou. De ce această tendinţă? Nu e mai simplu să mergeţi în sensul curentului?
Așa cum orice femeie după ce devine MAMĂ dorește ca “puiul” ei să fie CEL MAI, așa este și în afaceri. Este absolut normal să îți pui amprenta pe ceea ce faci ca să ai satisfacția ca după ce nu mai ești, copiii și copiii copiilor vor vorbi mereu și își vor aminti respectuos despre moștenirea pe care ai lăsat-o – RENUMELE. De multe ori am primit lecția istoriei, când cocioabe, case, vile sau palate au fost distruse la latitudinea NATURII, cu aceeași intensitate. Din păcate, pentru noi, românii, “curentul” a făcut mereu rău. Când ai curajul să consumi cu familia și cu prietenii ceea ce produci trebuie să faci cunoscut acest lucru tuturor. Este bine, în același timp să primești laudele sau oprobriul pentru ceva ce ai semnat și știi că îți aparține.
Ce calități trebuie să aibă o femeie pentru a deveni un antreprenor de succes?
Să fie independentă în fapt, nu declarativ. Dacă are familie, să-i facă să conștientizeze pe toți membrii familiei că este mai util pentru confortul tuturor să facă afaceri decât să șteargă praful.
Care sunt evenimentele și oamenii care v-au format?
Familia, dascălii, de la grădiniță până la facultate, și necazurile extreme – mama decedată când împlineam 18 ani și soțul când împlineam 33 ani.
V-au schimbat responsabilitățile?
În mod evident când îți dispare EXEMPLUL existențial, MAMA, atât de devreme și când SOȚUL îți lasă greutatea creșterii unui copil…
“Vacanța a dispărut din limbajul existenței mele efemere acum 11 ani”
În afacerea dvs aveți un partener de nădejde, pe fiica dvs, Diana. Cum reușiți să păstrați echilibrul între viața profesională și cea privată?
Viața privată s-a transformat în formarea Dianei în omul care este astăzi: astfel, la noi viața privată și cea profesională sunt cam aceeași structură. Evident că nu putem să ne raportăm la „privat” din perspectiva vacanțelor sau distracției; distracția maximă este când reușim să îl surprindem plăcut pe consumator cu ceva la care nici noi însene nu ne-am gândit.
Reușiți să vă faceți timp și pentru dvs? Care sunt hobby-urile dvs?
Cel mai mare hobby a fost excursia: din mers am transformat-o în “plimbarea” pe dealurile patriei după materie primă. Nu vreau – și nu trebuie – să mă gândesc cum citeam la lumina lămpii, cum acceptam o anumită îmbrăcăminte…
Totuși, călătoriți frecvent pentru a promova produsele la târgurile internaționale și naționale. Reușiți să vă planificați și vacanțe?
Vacanța a dispărut din limbajul existenței mele efemere acum 11 ani când “mi-am băgat nasul unde nu îmi fierbea oala (producție)”; în principiu, în plan internațional merge fiica mea, Diana, care vorbește limbi străine, spre deosebire de mine care “fac mai mult gimnastică”, iar eu, în plan național.
Există ceva ce ați schimba în viața dvs? Ce anume?
Poate aș încerca să o eliberez pe Diana și să o dirijez într-o zonă independentă de această afacere deoarece a fost suficient sacrificiul tinereții mele… Se pare că numai prin sacrificii reale poți atinge anumite culmi – și nu materiale.
