Angela Achitei conduce de aproximativ zece ani una din cele mai influente organizatii non-guvernamentale din Romania, Fundatia Alaturi de Voi. In 2011, ADV – cum i se spune pe scurt – a ajuns pe locul zece in topul fundatiilor realizat de revista Forbes. De la un buget anual de aproximativ 20.000 de dolari, la inceputul activitatii, organizatia ieseana are acum un buget de 100 de ori mai mare si circa 100 de angajati in toate cele trei centre din tara: Iasi, Constanta si Tg. Mures. In opinia Angelei, angajatul ideal este acela caruia ii semnezi documente fara sa le verifici. Cum se masoara succesul intr-o organizatie neguvernamentala si cit de greu se conduce o astfel de afacere sociala, cititi in interviul Business Age.
"Am incercat sa ne integram beneficiarii, nu a mers. Le-am creat noi locuri de munca"
Business Age: Cum ai ajuns sa lucrezi in acest domeniu?
Angela Achitei: Am terminat facultatea in anul 1997, m-am angajat la Directia pentru Protectia Copilului Vaslui, apoi la Directia pentru Protectia Copilului Iasi. Era un domeniu nou in Romania si am crezut ca, mergind intr-un sector in care va trebui sa construim – asistenta sociala –, e ceea ce mi-ar fi placut sa fac. Mi-am dat seama ca nu era ceea ce voiam eu. Aveam foarte multe idei, dar sistemul nu prea te lasa sa faci lucrul asta. Atunci m-am gindit sa plec in sistemul non-guvernamental. In 1999, Holt International Children’s Services facea angajari in Romania, am aplicat si am luat. In 2002, s-a infiintat ADV si am devenit director executiv.
B.A.: In zece ani de cind lucrezi in acest domeniu ai observat o schimbare de atitudine fata ONG-uri sau fata de beneficiarii acestora?
A.A.: Atitudinea s-a modificat putin. Trebuie sa fim si realisti. Totul tine de mentalitate, si mentalitatea nu se schimba intr-un an – doi. Chiar daca nu am reusit sa-i ajutam sa-si gaseasca locuri de munca pe piata libera a muncii (n.r.: pe beneficiarii fundatiei), nu ne-am dat batuti si am creat noi locuri de munca. In 2008 si 2009 am infiintat primele structuri de economie sociala. Nici nu se vorbea atunci de economie sociala in Romania. Fondurile structurale abia intrau pe piata, noi am fost primii care am accesat, la sfirsitul anului 2008, un proiect pe fonduri structurale. Astfel am infiintat trei unitati protejate, unde sint angajati 29 de tineri seropozitivi si cu alte tipuri de dizabilitati.
Economie sociala, o miza din ce in ce mai mare
B.A.: Ati avut un management care s-a adaptat nevoilor pietei, din ceea ce imi povestesti. Cum inveti lucrul acesta?
A.A.: E o combinatie pe care trebuie sa o faci intre nevoile beneficiarilor – pentru ca pina la urma lucrezi pe partea sociala – piata, factori politici, context legislativ si context economic. Fara lucrurile astea nu poti sa iti dezvolti o strategie ca organizatie si sa ai o viziune de viitor. Noi am reusit in ani de criza, in care foarte multe organizatii si-au inchis portile sau si-au redus considerabil activitatea, intr-un context politic mai putin favorabil ONG-urilor prin faptul ca, odata cu intrarea in Uniunea Europeana, donatorii externi s-au retras, Romania nemaifiind tara de interes. Pe de alta parte, fondurile structurale nu mai sunt accesibile pentru oricine si nu mai finanteaza serviciile directe. Partea asta de servicii directe, pe care erau specializate majoritatea organizatiilor non-guvernamentale, a ramas fara finantare.Noi am reusit sa ne autofinantam pe partea de servicii directe si programe de prevenire din ceea ce am generat ca venituri din activitate de economie sociala.
B.A.: Cum privesc actorii economici implicarea voastra in economie?
A.A.: Din pacate, sectorul social a fost tot timpul lasat in umbra. El a a fost un sector de care toata lumea si-a amintit in momentele electorale pentru ca era o masa usor de manevrat. Noi incercam acum, prin programul de economie sociala, sa contactam foarte mult piata business si sa facem conexiunea intre economia sociala si economia clasica, parteneriat care in alte tari este foarte bine dezvoltat. Este foarte greu pentru ca autoritatile – cele carora tu le rezolvi probleme in mod gratuit in comunitate – nu reusesc sa te inteleaga si sa te sprijine, si cu atit mai putin mediul de afaceri, afectat si el in prezent de criza economica. Totusi, spre surprinderea mea (n.r. mediul de afaceri) incepe sa reactioneze destul de bine la partea asta de servicii. Probabil lumea s-a cam saturat sa vada atitea kitschuri, atita nonvaloare. Noi reusim, prin unitatile protejate, sa cream niste produse, servicii necesare pe piata si realizate la un standard destul de bun pentru piata. Reactia este din ce in ce mai buna. S-a observat aceasta schimbare cind ne-am angajat director de vinzari. Noi venim toti din sfera sociala si este foarte greu sa faci business, sa vinzi, sa faci marketing in momentul in care nu ai studii de specialitate. E interesant sa conduci oameni care vin din diferite domenii.
Noi suntem investitori, dar statul ignora acest lucru
B.A.: Cind ai invatat toate trucurile care tin de managementul organizatiei, al resurselor umane etc.?
A.A.: Le inveti din mers. E un volum de munca foarte mare, dar imi si place foarte mult. Probabil in momentul in care iti faci meseria cu foarte multa pasiune, daruire si vezi rezultatele in spate, asta te incurajeaza foarte mult sa mergi mai departe si sa ai acea viziune. Degeaba esti conducatorul unei organizatii daca nu ai viziune. Trebuie sa ai si abilitati de management, de leadership pentru ca singur nu poti sa faci, ai nevoie de oameni, iar oamenii te urmeaza daca si ei, la rindul lor, cred ceea ce crezi tu. Bineinteles, trebuie sa respecte standardul la care ar trebui sa lucreze ca sa ajunga acolo unde ne propunem. Intotdeauna mi-a placut sa spun ca, desi lucrez intr-o organizatie neguvernamentala, acest sector este foarte important pentru comunitate. Noi suntem ca niste investitori, aducem foarte multi bani in comunitate, cream locuri de munca, oferim servicii gratuite, dar nu avem aceleasi facilitati pe care le au investitorii din economia clasica. Noi ne uitam la ceea ce avem in jurul nostru, ca sa sprijinim si sa dezvoltam. Intotdeauna le-am spus autoritatilor ca ONG-urile sunt niste investitori. Diferenta este ca investitorii clasici vin, fac business contra cost, pleaca si iau totul din comunitate, pe cind noi suntem aici, serviciile sunt gratuite si cream locuri de munca.
B.A.: E o lipsa de unitate la nivelul ONG-urilor? De ce nu se face mai multa presiune?
A.A.: Putem spune si lucrul asta. Din pacate, si in sfera ONG-urilor, ca si in alte domenii, exista tot felul de interese. De multe ori organizatiile non-guvernamentale – trebuie sa spunem lucrurilor pe nume – au si afiliere politica, religioasa, si atunci sunt dedicate unor obiective si scopuri specifice, mai putin cele care tin in general de sector. Noi am mai avut tot felul de initiative, am incercat sa coalizam, au fost multe organizatii care au raspuns la chemarea noastra, dar e foarte greu. Dezavantajul nostru este ca nu avem sediul national in Bucuresti si ca sa schimbi politici, ca sa schimbi legi, trebuie sa fii prezent acolo. Asta nu ne impiedica sa ne mentinem ritmul asta de lobby si advocacy pe care il facem la nivel national.
B.A.: Care au fost cele mai mari provocari din cariera ta?
A.A.: Cred ca cea mai mare provocare a fost cind am cistigat, in 2004, trei proiecte foarte mari pe Fondul Global si ne-am triplat echipa. Imi aduc aminte ca eram la prima intilnire cu toti colegii din toate centrele si ma uitam asa, un pic speriata, intrebindu-ma cum am sa conduc eu atitia oameni. A fost o provocare sa iti triplezi numarul de oameni si bugetul pe care trebuie sa il gestionezi peste noapte, dar am facut fata. Au mai fost provocari legate de implementarea proiectelor, pentru ca noi lucram foarte mult pe proiecte europene, care sunt foarte birocratice si atunci trebuie sa fii foarte bine ancorat atit in legislatia nationala, cit si in cea europeana si in tot ceea ce tine de instructiunile finantatorului de implementare proiecte. Din pacate, aceste fonduri au furat flexibilitatea ONG-urilor, care sunt recunoscute ca foarte flexibile, reactioneaza foarte repede, iau atitudine. Din pacate, aceste fonduri ne incetinesc activitatea pentru ca sunt birocractice.
B.A.: Birocratia consta numai in acte sau si in rambursari de bani etc.?
A.A.: Pornind de la partea de documentatie pina la partea de comunicare si rambursare transe, asigurare cash flow pentru organizatie. Anul trecut noi am fost singurii care am avut curajul sa iesim public sa spunem ca exista o mare problema pe absorbtia fondurilor structurale. Asa am facut si protestul in fata Prefecturii cind a venit Guvernul la Iasi, am incercat sa tragem un semnal de alarma. Practic, datorita demersului nostru s-a deschis calea dialogului, dar nu s-a imbuntatit foarte mult situatia. O alta provocare a fost sa dezvoltam sectorul de economie sociala, un sector destul de nou, in care noi nu avem experienta pe partea economica, dar se pare ca am reusit si aici.
B.A.: Dar gasiti specialisti in acest domeniu?
A.A.: In general, a fost foarte greu sa gasim oameni calificati pentru ceea ce aveam noi nevoie. De aceea mai mult de 50% dintre angajatii nostri sunt fosti voluntari, pentru ca noi am investit in ei si ne-am dat seama ca, avind o pregatire de baza si cu o investitie din partea noastra pe domeniul pe care avem nevoie, putem avea angajatul perfect. Chiar daca pe noi, ca angajator, ne-a costat mai mult, se pare ca a fost o solutie de succes pentru noi, pentru ca nu am avut fluctuatii de personal, oamenii sunt foarte dedicati, foarte motivati si sunt foarte buni specialisti. I-am crescut, a fost scoala ADV plus practica ADV.
ADV e totul pentru mine
B.A.: Ce ai fi facut daca nu lucrai in domeniul non-guvernamental?
A.A.: Nu stiu. ADV e totul pentru mine!
B.A.: Mi-ai anticipat intrebarea…
A.A.: E un produs pe care mi l-am imaginat, pe care mi l-am dorit, dar cel mai important este ca am construit ceva si ca atatia oameni au beneficat de aceasta constructie, de aceste rezultate. Stim foarte bine ce vom face si in 2020 si cred ca asta e foarte important, pentru ca stim la ce sa ne raportam, stim unde vrem sa ajungem.
B.A.: Viziunea e o calitate de lider. Care sunt celelalte?
A.A.: Sunt genul de persoana care ceea ce spun aia fac, ceea ce fac aia spun. Uneori sunt poate prea directa pentru realitatea in care traim, tin foarte mult la oameni, investesc foarte mult in oamenii din jur si bineinteles ca intotdeauna poate investesc mai mult decit mi se solicita.
B.A.: O femeie reuseste mai usor sa ocupe o functie de conducere sau din contra?
A.A.: Eu personal nu am avut niciodata probleme legate de faptul ca sunt femeie la conducerea unei institututii. Acum, am auzit ca exista situatii. Cred ca partea asta de discriminare, de atitudine tine foarte mult si de persoana ta, de cum iti construiesti imaginea, ce asteptari ai de la cei din jur. Atita timp cit esti o persoana corecta, o persoana cu coloana vertebrala si o persoana pentru care vorbesc rezultatele, cred ca nu mai conteaza daca esti femeie sau barbat.
B.A.: Cum se impaca viata de familie cu cariera?
A.A.: Am pornit de la piramida lui Maslow. Daca nevoile de baza nu sunt foarte bine acoperite, atunci nu poti sa mergi la urmatorul nivel si nici nu poti sa construiesti. Am o viata de familie foarte echilibrata, am si un copil, incerc sa fac fata si familiei si solicitatilor ADV-ului. De cind am nascut am invatat sa deleg mai mult, pentru ca uneori si asta e o calitate. Incerc sa fac astfel incit in week-end sa fiu cu ei chiar daca, in timpul saptaminii, lucrez mai mult decit norma de munca prevazuta.
B.A.: Ce le-ai recomanda tinerilor, absolventilor de facultate care ar dori sa urmeze o cariera in acest sector?
A.A.: Sa faca voluntariat, pentru ca asta le pune baza experientei pe care din ce in ce mai putini angajatori isi rezerva timpul si resursele pentru a investi in oameni. De asemenea, sa incerce sa fie ancorati in realitate. Din pacate, tinerii au asteptari nerealiste in raport cu un loc de munca, in raport cu salarizarea comparativ cu obligatiile si responsabilitatile pe care le presupune postul respectiv. Trebuie sa incerce sa inteleaga si sa faca acest joc de rol – de a se pune in locul angajatorului. Asteptarile nerealiste duc la dezamagiri, frustrari si atunci schimbi locuri de munca, nu iti mai gasesti stabilitatea si tot asa.
Fundatia Alaturi de Voi este o organizatie non-guvernamentala, infiintata in martie 2002 de catre Holt International Children's Services cu finantare USAID. ADV a preluat personalul si programele HIV derulate in Romania de catre Holt din anul 1992. De-a lungul celor zece ani, ADV a derulat programe de educare si informare a persoanelor seropoztive HIV, a familiilor acestora si a publicului larg, de integrare sociala si scolara a persoanelor infectate sau afectate HIV/SIDA. Serviciile organizatiei s-au schimbat pe masura ce beneficiarii acestora – tineri seropozitivi HIV – au inaintat in virsta, avind nevoie sa invete o meserie, sa lucreze si sa cistige bani pentru a se intretine.
