1.    Reducerea economiei subterane
Aceasta este cea mai gresita propunere pe care am auzit-o. Se sustine ca economia subterana reprezinta circa 40 miliarde de euro si daca ar fi fiscalizata atunci deficitul bugetar ar fi eliminat. Matematic e corect, dar nu tot ce este matematic corect este eficient din punct de vedere economic. Propunerea de reducere a evaziunii fiscale demonstreaza ca sustinatorii ei nu inteleg cauzele evaziunii. Ilegalismul economic apare atunci cand legalitatea aduce cu sine o povara de nesuportat. Economia subterana apare atunci cand impozitarea  - confiscarea castigurilor din tranzactii voluntare intre indivizi – ameninta sa devina o prohibitie de facto a muncii si a initiativei antreprenoriale. Devine mai rentabil sa sfidezi legea si sa intri in economia subterana. Caci oamenii nu sunt prosti: ei se uita la costul de oportunitate al ilegalitatii: plata unor biruri sufocante si respectarea unui noian de reglementari birocratice; costul acestei legislatii este atat de mare incat devine rentabil sa lucrezi, produci, vinzi in ilegalitate.


Doamne-fereste daca ar fi eliminata economia subterana! Ea reprezinta o supapa prin care piata – reteaua de schimburi voluntare – poate respira. Asta ne mai trebuie acum, sa ajungem Coreea de Nord a Europei (citeste aici)! Presupunand, prin absurd, ca incepand de maine statul s-ar napusti cu o armata de controlori asupra mediului de afaceri si, in consecinta, legislatia muncii ar fi respectata integral de toata lumea, toate veniturile ar fi declarate etc., atunci economia ar sucomba imediat. Nimeni nu este prost sa munceasca pentru stat, mai ales daca statul ajunge sa acapareze doua treimi din produsul muncii.


2. Fondurile europene pot salva Romania

Total gresit. Fondurile europene sunt bani publici, imprumutati romanilor prin intermediul guvernului. Economia fondurilor europene este o economie a proprietatii publice (nu o economie privata) si, prin urmare, sufera de toate maladiile care afecteaza alocarea publica a resurselor:
•    Imposibilitatea calculului economic. De ce este mai bine sa finantezi descoperirea abuzurilor statului decat constructia unei sali de sport la Rachitele sau a unui sistem de canalizare in Voluntari? Nimeni nu poate oferi un raspuns, in afara de evidentul „Fiindca asa cred eu” – evaluatorul acreditat de stat – ca trebuie sa se intample!
•    Inexistenta stimulentelor pentru combaterea risipei. Daca cineva imi da un exemplu de proiect european care nu putea fi realizat cu un cost de doua ori mai mic ii ofer o ciocolata. Credinta oarba in virtutile fondurilor europene nu poate veni decat din partea unora care nu au avut nicio legatura cu proiectele europene. Toti cei implicati in asa ceva stiu ca aceste proiecte nu reprezinta decat o metoda de a-l dezbraca pe contribuabil – in mod perfect legal, desigur.


Ar trebui sa se inteleaga bine ca atragerea fondurilor europene presupune cresterea cheltuielilor statului, ca aceasta „cale de succes” a pavat dezastrul Greciei si ca ea nu reuseste decat sa creeze un nou grup de dependenti social – grupul expertilor care stiu sa obtina doar bani publici. Pe masura ce programele de finantare se termina, lobby-ul pentru continuarea lor in alta forma creste.


3. Schimbarea guvernului

Aceasta nu este propriu-zis o masura, dar nu am dorit sa o omit data fiind tentatia multora din aceste zile de a solicita schimbarea guvernului. Nici nu conteaza cine este la guvernare, tot ce conteaza este filozofia de guvernare: vrei sa faci reforma sau nu (ceea ce presupune intai de toate intelegerea cauzelor crizei, bineinteles). Sa presupunem ca de maine guvernul ar fi condus de sfinti - stiti, acel gen de birocrati clarvazatori si morali la care spera teoreticieni precum Dani Rodrik sau Daniel Daianu. S-ar schimba ceva? Ar deveni alocarea resurselor mai eficienta? Nu. Nici Maica Tereza nu ar fi stiut daca bugetul existent ar fi trebuit directionat catre sala de sport de la Rachitele sau catre reparatia unei scoli din Bucuresti. Coruptia ar disparea dar bunastarea societatii tot nu ar creste. Poate ca inegalitatea sociala s-ar diminua (datorita retezarii privilegiilor celor abonati la banul public) dar avutia societatii nu ar fi mai mare.